Dragă Elena Sergheevna-O drama despre fanatism, principii si eroi

Acum câteva zile am avut plăcerea de a descoperi un spectacol de teatru nou, jucat de studenți, despre studenți. Piesa se numește “Dragă Elena Sergheevna” și prezintă conflictul dintre două generații, punând pe tapet eroii si antieroii zilelor noastre într-o lumina inedită, explicându-le scopurile și ridicând semne de întrebare asupra mijloacelor.

 

11948101_736725749783783_1332663085_n
11935635_736725753117116_715562865_o

 

 

Ceea ce începe inocent, pe un ton jovial, se sfârșeste tragic, în pura tradiție rusească, ceea ce amintește de Dostoevski, Tolstoi sau Gogol.

Jucat în subsolul de la Dianei 4, spectacolul nu admite mai mult de 30 de spectatori, ceea ce mi-a dat senzația de intimitate și apropiere de poveste.

Deoarece am vrut să aflu mai multe, am discutat cu tânăra regizoare, Iulia Grigoriu, în vârsta de numai 21 de ani, despre cum a ajuns să pună în scenă această piesă și despre planurile de viitor.

De ce ai ales să pui în scenă această piesă?

E un text pe care îl am de multă vreme în vedere, cred că este foarte actual. Nu am neapărat o înclinație pentru partiturile realiste – chiar dimpotrivă, – dar se vorbește acolo despre un conflict între generații care mă pasionează poate prea mult pentru vârsta mea, mai ales că foarte des mă regăsesc în tabăra bătrânilor, cu toate vorbele lor de duh. E o piesă curată care spune niște lucruri despre – citez – “cinste, conștiință, demnitate”, cuvinte care nu mai sunt la modă. Pune în pagină aș spune periculos de bine o față a societății în care trăim, cu anomaliile ei violente și vulgare care nu numai că nu sunt pedepsite astăzi, ci li se dă foarte mult credit.

 Ce fel de feedback a primit până acum? 

Unul foarte bun. Eu mi-aș fi dorit încă poate o lună-două de lucru intensiv la spectacol până să iasă la ochii publicului, de altfel fix în ziua premierei simțeam că e mai mult o schiță, un schelet pe care abia începem să punem carne. Publicul nu a văzut asta, dimpotrivă, mulți mi-au spus că desi suntem studenți și se așteptau la ceva mai timiduț, au văzut un spectacol în toată regula. Și mulțumesc tuturor celor care au ținut să rămână să ne felicite după spectacol sau celor care făceau cumva rost de numerele noastre, pentru că țineau să ne spună că le-a plăcut foarte mult. Nu cred că mai are rost să explic de ce lucrurile acestea contează enorm pentru noi.

 Câte reprezentații ați avut până până în momentul de față? 

Premiera a fost pe 20 august și am jucat timp de patru zile, zilnic.

 Mi-a plăcut atât de mult, încât aș vrea să o revăd. Când voi avea ocazia? 

Încă patru reprezentații urmează tot în Dianei 4, (strada Dianei, nr. 4), la sfarșitul lui septembrie (28, 29 sigur).

 Ne poți spune câteva cuvinte despre tine, spectacolele din trecut, planuri de viitor? 

Sunt studentă la regie de teatru la UNATC, am 21 de ani. În clasa a 9-a am făcut o mini-trupă de teatru în liceu, am început să și scriu piese și să fac spectacolașe. Între timp trupa ce liceu s-a transformat în trupă de amatori și îmi amintesc cu mare drag perioada în care oameni cu alte joburi și alte facultăți veneau la repetiții din pură pasiune și stăteau să asculte o puștoaică de 16 ani cum habar n-avea cu ce se mănâncă. Dintre piesele vechi fac parte CriVain, Orage a Paris, Școala de nebuni, Décor, scrise de mine. În facultate am făcut pauză de scris și am abordat autori ca Cehov, G.B. Shaw, Hristo Boicev, Shakespeare, Oscar Wilde. Mă motivează o atmosferă pozitivă la lucru și cel mai mult îmi doresc să îmi consolidez o echipă.

 Cum ai ajuns să lucrezi cu ArCub? 

Pe vremea când începusem deja lucrul la spectacol și ne întrebam oare unde o să-l jucăm și cum o să fie, un prieten mi-a spus că s-au deschis aplicațiile pentru fondurile pe care le oferă ArCub în cadrul proiectului Ești București. M-am documentat, deadlineul era în două săptămâni, am scris prima mea cerere de finanțare și am depus un dosar fără să am prea multe speranțe, căci nu am experiență în scrierea de proiecte și știam că selecția e destul de exigentă. Au urmat emoții peste emoții, îi anunțam pe colegi când aflam că a mai trecut proiectul de o fază de parcă le spuneam că am luat Oscarul, și se pare că undeva cineva a avut încredere în noi. Deci unde spuneau cei de la ArCub că sunt interesați să promoveze tinerii și diversitatea, se pare că nu erau vorbe goale, și le mulțumim.

Actorii mi s-au părut foarte bine pregătiți, în ciuda vârstei fragede sau a faptului că nu au niște nume sonore. Ce îmi poți spune despre ei? 

În “Dragă Elena Sergheevna” îi puteți vedea pe:

  • Diana Tănase în rolul Elenei. Diana are o personalitate foarte puternică (mână de fier, taie și spânzură, etc.), ne mirăm tot timpul că are cele mai multe emoții dintre noi. Joacă la temperatură mare, și este exigentă în tot ceea ce face.
  • Codrin Boldea, în rolul lui Volodea. Un om și un actor foarte rafinat și empatic. Nu știu exact cât este el de conștient de forța lui imensă.
  • Matei Arvunescu, în rolul lui Pavel. Extrem de sensibil, Matei are o energie lăuntrică pe care cred eu că o conservă pentru a o declanșa la momentul potrivit. Foarte generos cu ai lui colegi de scenă.
  • Marcela Nistor, în rolul Lidei. Într-o ființă foarte firavă poate încăpea multă vână, așa ne demonstrează Marcela.
  • Alexandru Banciu, în rolul lui Vitea. Cu un simț al comicului foarte dezvoltat, Alex e o prezență tonică, și în viață, și pe scenă.

Care este esența piesei, așa cum o vezi?

“În esență, piesa vorbește despre omenie versus robotizare. Despre cât de mult pierde prima în detrimentul celei de-a doua, despre cum oricât am încerca să ne păstrăm valorile vin din spate produse ale societății care taie și spânzură pentru a-și obține scopurile. Da, prin orice mijloace.”

De ce ar trebui văzută?

E proaspătă, e cu tineri studenți plini de energie. E o poveste care te schimbă, care trage un semnal de alarmă, și noi nu ne-am ferit în a o zice foarte dur. Am ținut să o jucăm într-un spațiul neconvențional, la subsolul Dianei 4, pentru că trebuie să fie foarte intim. Am vrut ca oamenii să simtă că se poate întâmpla la ei în sufragerie, că violența și cruzimea nu sunt un mit. În final, trebuie văzută pentru că oamenii trebuie să înțeleagă că scopul nu scuză mijloacele.

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



'